For my friends

Ultima zi pe munte cat si ultima zi ce va fi povestita aici a fost plina de lucruri ce mi-au lipsit  timp de cateva zile.

Dar sa incepem cu coborarea catre Mweka Gate. Placuta si relaxanta alaturi de oamenii care dupa cateva zile devenisera prieteni: Alfred : “the german doc”, Stan si Florence “parizieni simpatici cu un accent pe masura”, Jessica ” o englezoaica cu un accent si o viteza de a vorbi incat trebuia sa fi f atent ca s-o intelegi – mai era si balbaita” Simone – asistentul de ghid pentru grupul nostu, “un negru simpatic foc” si inca un cuplu, columbian si o letonianca ce traiau in Anglia (imi pare rau dar le-am uitat numele pentru ca in ziua respectiva ii cunoscusem. Rico de la ricardo…..parca asa il chema pe el :).

In jurul pranzului am ajuns la poarta parcului national si dupa inca o ora de mers cu microbuzul am ajuns si la mult visatul hotel :D……doamne ce dush am facut :)))). In rest ne-am petrecut dupamiaza la piscina, la soare, citind, discutand si band bere…..bereeeeeeeeeeeeeeeeeeeeee:D

 Ahhhh eram sa uit..doamne ce era sa uit. Stati jos sa va povestesc despre plimbarea de 2-3 ore prin orash :))))))

In primul rand tanzanienii sunt un popor micut, scund si nu foarte bine hraniti. Va dati seama ca aratam ca renumitul Guliver in tara piticilor. M-au intrebat daca fac wrestling, daca sunt prieten cu John Sina sau Sima…cum lo chema pe ala de-i campion la wrestling…..a fost rasul dracu…s-au distrat astia cu care am fost grav rau :). O alta parte care ne-a distrat pe parcusul plimbarii a fost aceea cu vanzatorii ambulati. Ma fratilor, eram la un moment dat cu vreo 6 insi dupa mine care incercau sa-mi vanda cate ceva. Ideea este ca daca nu vrei sa cumperi nimica, sa nu te uiti atent la nici un obiect pentru ca esti mancat. Se lipesc astia de tine ca lipitorile. 🙂

Pana la urma am cumparat 2 bratari si un lant doar pentru simplu fapt ca scazusera astia din pretul initial atat de mult incat mi-a convenit sa le cumpar ca sa scap de ei :)). Mi-am dorit foarte mult sa-mi cumpar 2 tricouri cu Kilimanjaro, dar cand am vazut ca scrie pe ele “made in China” m-am enervat si nu mi-am mai cumparat nimik 😀

Bunnnnn, acum sa trecem la ultima parte a povestirii, masa de seara. Am mers cu totii la un restaurant in oras cu specific indian si italian si am petrecut cateva ore superbe, pline de glume, voiosie si buna dispozitie. Mancarea chiar foarte buna, vinul la fel iar preturile mai mult decat acceptabile. Ce sa va mai spun, m-am simtit bine, totul pentru mine a fost inedit in fiecare zi a acestei vacante si singurul regret este ca nu am avut mai multi bani ca sa vad si restul tanzaniei: safarii….oceanul….. Imi pare rau de asemenea ca nu am fost cu prietenii mei si poate pe viitor o sa putem impreuna sa facem asa ceva.

Ultima zi petrecuta in Tanzania ( de fapt nici jumatate de zi), zborul de intoarcere cat si ziua petrecuta in Roma sunt aproximativ identice cu inceputul povestirii, diferenta fiind doar gradul de oboseala si de jeg ce-l purtam asupra-mi :)). De aceea nu am sa mai scriu despre ele, incercand sa inchei acum povestea numita Kilimanjaro.

 Sper ca v-a facut placere si ne vom revedea in curand la urmatorul post despre Madrid 😀 si apoi o lunga poveste despre Venezuela 😀

Cu bine prieteni……

ATENTIE LA POZA DE MAI JOS…..SINGURA MAIMUTA FOTOGRAFIATA (trebuie sa o cautati insa nitelus printre frunze)

This entry was posted on Friday, April 3rd, 2009 at 1:03 pm and is filed under Travel. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.