Tanzania – Ziua 5 (Shira camp – Lava Tower – Barranco Camp)
A venit si ziua 5…..o zi plina de dureri…..la mansarda…..
Ceea ce a fost pozitiv a fost vremea. Un cer senin dimineata si o vreme superba, drept care am facut niste poze pana in jurul pranzului suuuuuuper faine :D. Urcusul nu a fost greu, dar din pacate oxigenul scadea “vazand cu ochii” ceea ce amplifica greutatea deplasarii pe verticala :P. Ne-am indreptat de la Shira camp la 3800 m catre Lava tower. Drumul trecea pe langa Lava tower pe la 4600 m si apoi cobora vreme de 2-3 ore catre Barranco Camp situat la 3900 de metri, unde era si capatul calatoriei in acea zi.
Lava Tower este exact cum il descie si numele…un “turn de lava” iar varful lui este situat undeva la 4800 m. Catararea acestuia nu e obligatorie, aclimatizarea fiind suficienta si fara al calarii nitel. Dar oricum noi l-am suit…….a fost fain….putina frica de inaltime din partea-mi :P…dar pana la urma a fost cucerit, calarit si dat uitarii dupa juma de ora :)))
Partea cea mai proasta a urcarii a fost durerea de cap, care ciudat, nu venea in momentele de deplasare ci numai in momentele de odihna, de stationare. A fost ceva aproape imposibil de suportat, niste dureri groaznice ceea ce ma determinat sa cam merg tot timpul…..fara a ma putea oprii intr-un loc prea mult.
O alta parte destul de urata a fost comportamentul “compatriotilor mei” la care cuvantul echipa sau drumetie nu exista…ei lund-o mereu inainte si laudandu-se ca fac muntele intr-o zi…ca e un kkt de traseu…etc…..nu am nimik impotriva excaladarii muntelui in 4 ore din pmdv dar macar daca pornisem impreuna sa stam impreuna, pentru ca si distractia si vorbitul si restul isi au farmecul lor….nu sa mergi ca boul cu capul in jos si sa urci primul…..iar laudarosenia este pentru mine cel putin din pacate nu prea usor de digerat, eu personal nesuportand astfel de personaje care nici macar nu stiu despre ce este vorba intr-o propozitie.
O alta parte urata de care m-am lovit aproape in fiecare zi a fost “superioritatea” lor extrem de idioata asupra celorlalte natii….francezi…englezi….partea mai proasta fiind faptul ca ei se credeau dupa 12 ani americani nu romani……in fine niste cretini si nu mai vreau a povesti depre ei. Haideti macar sa ne bucuram de ultima parte a traseului….coborarea de la Lava Tower spre Barranco Camp.
A fost superba coborarea parte a peisajului incredibil cat si parte a singuratii mele datorate de vitejia idioata a “prietenilor” Numai sunetul gecii si a bocancilor ce se luptau cu pietrele puteau sa te rupa dintr-o liniste absoluta, o impacare si o armonie cu natura ce rar iti este dat sa vezi 🙂
Din pacate sosirea la camp a insemnat si sfarsitul fetei Morgana dar si inceputul unor dureri de cap si senzatii de voma foarte puternice. Intr-un final am reusit sa fac rost de o pastila de Diamox (pastile speciale de rau de inaltime) si parte a efectului acestora, parte a unei mese ce m-am silit sa o termin, durerea de cap si starea de voma spre seara au disparut 🙂 Am reusit sa adorm intr-un final dar noaptea nu a fost prea reusita…frigul facandu-si aparitia probabil din cauza starii de rau…….
Tags: Travel
greuceanu
Am observat ai tendinta de a pune mai multe poze decat mai mult text, desi pozele infatiseaza peisaje cu adevarat incredibile, impresionante, cu adevarat meseriase :). E drept ca o poza face cat o mie de cuvinte, astept insa cu nerabdare episoadele urmatoare, pe care poti sa le mai scurtezi. Sau cel putin, pune doar niste poze mai reprezentative, si povesteste mai mult.
Stefane, chiar ar trebui sa scrii o carte candva. Ai usurinta in exprimare si impresiile tale ar fi de folos si celor care mai citesc si cate o carte. Iti urez cat mai multe calatorii reusite.
Unde e leul ?!…. nu vad leul !
Asta e drumul spre Black Gate… mai ai putin si ajungi la partea unde trebuie sa arunci inelul in lava 😛
Hai cu ziua 6 cand ai ajuns la Camp Taurajo 😀
Scuze de intarziere dar lenea si gandurile la urmatoarea plecare m-au facut sa las terminarea povestii pe planul al doilea. Asa ca va raspund acum pe rand.
Florica: leul era la mine in buzunar……aveam vreo 25 de lei la mine…de aia nu-i vezi… In Tanzania doar in parcurile nationale poti vedea animale salbatice, pe Kili din cauza “traseistilor” nu poti vedea prea multe animale…..
Alex: frate scriu si eu cat ma duce bostanu’….acum sper ca nu ai pretentii de la mine sa-ti bag romane :D…..si vorba ta…..pozele fac cat 1000 de cuvinte mai ales daca le scriu eu 😛
Ok, am sa incerc sa bag mai mult….dar nu te astepta la miracole …..in domeniul asta de miracole mai conteaza si cantitatea de substanta cenusie :))))
Lobsang: Multumesc pentru cuvintele frumose si sper sa fie multe astfel de calatorii si pe viitor. Cu cartea…..hmmm… “e grele”…..cu cat citesti mai mult cu atat iti dai seama ca e f greu sa scri si mai ales sa creezi o intriga complexa si un suspans ce sa tina pe tot parcursul ei (asta na, ca sa intelegi ca mi-a trecut prin bostan sa scriu ceva)
+ ca timpul liber in lumea asta in care suntem sclaveti…e foarte limitat, si-ti trebuie timp ca ideile pe care le rumegi sa se transforme intr-o carte.
(scrie situ cine esti ca nu-mi dau seama dupa porecla)
Andrei: tu ai baut cam mult si incepi sa confunzi cartile cu jocurile :)))) ori e Lord of the rings ori e World of warcraft…hotaraste-te naibii ca nu inteleg nimic.
(chiar nu stiam ca ai febra WOW in sange:P )