Tanzania – Ziua 4 (Machame camp – Shira Camp)
La cererea publicului si trecand peste lenea mea gigantica, pentru a satisface cerintele atat de exigente ale celor ce-mi vor cumpara cartile =)), voi scrie acum ziua 4 a calatoriei mele…..
Asa cum ii sade bine unui om batran si intelept ca subsemnatu’ am uitat sa va scriu ceva despre ziua de ieri si cu scuzele de rigoare am sa-mi permit sa va povestesc azi. E destul de important pentru ca, durerea de cap, DA, despre ea e vorba a inceput inca de ieri seara si va juca un rol destul de important si deloc de neglijat la nivelul confortului meu pe durata expeditiei. Nu a fost ceva foarte puternic, oricum depasea limitele durerilor de cap din Bucuresti si pana dimineata mi-a trecut. Curios a fost ca aceste dureri de cap ar fi trebuit sa le experimentez din a doua zi de urcat, nu din prima, asa ca am inceput cu chinurile facerii cu o zi mai devreme decat era scontat. 😀
Traseul nu a fost greu, ca durata fiind la fel cu cel urmat in ziua ce abia trecuse, iar durerea musculara nu a mai fost prezenta deloc, semn ca muschii incepusera sa se obisnuiasca cu corvoada urcatului. Deja de la 2800 de metri iesisem din padurea tropicala iar acum treceam prin ceea ce noi romanii am numi-o zona de jnepenis.
Din pacate si azi, ploaia, norii si ceata au fost niste buni insotitori care nu au vrut nici chip sa ne paraseasca si sa ne lase sa admiram peisajul. Animalele au fost complet absente si acum, nici macar un semn, un sunet sau altceva nu ne-a abatut de la urcatul monoton catre Shira camp (3800 m)
Eh…ajungand la camp printr-o ceata destul de deasa care se juca cu noi aratandu-ne pentru scurt timp fragmente din ceea ce noi speram sa fie un pesaj de vis, ne-am pus ca de obicei la deja “obisnuitul tea time” unde ne asteptau bunatatile amintite in ziua precedenta. Acesta se intampla pe la ora 2 si de atunci pana in jurul ore 8 cand am adormit am avut o durere de cap incredibila care nu prea a trecut nici cu pastile nici cu mancare…..cu nimic.
Am reusit sa prind semnal la telefon si sa vorbesc cu prietenul meu Alex si cu mama, ceea ce mi-a adus putina liniste sufleteasca, putina apropiere de cei dragi ramasi acasa. Era sa uit: am reusit abia aici, la camp shira, sa fotografiez primele animale si va rog sa ghiciti ce……….ciori africane …….dintre toate animalele pamantului, mie, romanului saturat de “ciori” …… o fi un semn si asta =))
Spre seara am reusit sa fac ceva fotografii cat de cat dragute dar sunt convins ca cele de a doua zi de dimineata cand cerul a fost senin va vor descretii fruntile 😉
Ultimul lucru demn de amintit din aceasta zi este Cerul. Trezindu-ma la 12 noaptea dupa 4 ore de somn foarte odihnitoare, am iesit putin din cort sa iau aer. Am fost placut surprins de puzderia de stele ce patau cerul si de stralucirea acestora, stralucire demna de povestirea lui Asimov- Caderea intunericului (sti tu Alex la ce ma refer 😉 ; si am mai fost surprins de ceva: carul mare era invers gogule….. sa vezi dracia dracului de nu mi-au venit a crede ochilor :D……astia sigur traiesc pe dos mi-am zis ;;)
Marcu Pain (scriitor talentat si fara pic de autocritica =)) )
Tags: Travel
greuceanu
Leave a Reply