For my friends

Sa revenim la povestea noastra…….

Dupa inca o jumatate de noapte de mers cu autobuzul am ajuns si in Potosi,orasul situat la cea mai mare inaltime de pe glob…..este intre 3900 si 4200 parca….nu stiu exac. Nu prea am multe sa va povestesc in acest post despre oras. Un orash normal….nici frumos nici urat, nici mare nici mic….ceva obisnuit. Poate partea interesanta este ca 65 % din populatie lucreaza in domeniul minier. Dar vom reveni putin mai tarziu la acest aspect. Acum sa vorbim despre partea speciala a orasului Potosi…….altitudinea. Fratii mei albi sau ciocolatii (singurul tigan e gigi care-l stiu) :))) din cauza altitudinii nici macar o plimbare nu poti avea ca lumea pentru ca gafai ca un porc doar mergand iar frigul este aproape de nesuportat dupa caderea serii. Am fost putin socanta experienta si am trecut destul de greu peste partea cu frigul. A ajutat mult caldura din timpul zilei, caldura exisenta in soare…..la umbra scadea cred instantaneu cu 10 grade.

Bun sa trecem peste descrierea orasului. O sa vedeti poze si o sa va faceti o oarecare parere despre. Sa trecem direct la excursia de jumatate de zi la mina de argint. Dupa ce ne-am intalnit ghidul ne-am indreptt cate unul dintre numeroasele magazine ce vand lucruri “folositoare” pentru mina :D………adik ce am facut noi am cumparat dinamita si fitile si alte tampenii ca daruri pentru mineri. Am uitat o punga uriasa de frunze de coca si multe sucuri…..Dupa ce am cumparat admirabilile daruri de craciun ne-am schimbat in costumatia de mina, asa cum ii sta bine unui miner adevarat si ne-am indreptat catre locul cu pricina. Din pacate sau din fericire, nu stiu cum s-o pun, era sambata si nu foarte multi mineri muceau. Prea multi erau inca beti dupa traditionala vineri seara :)))

Nu prea stiu cum sa va descriu sentimentul si senzatiile dupa ce am intrat in mina. Pentru ca tunelul principal este foarte mic ca diamentru am a vut putin la inceput senzatie de claustrofobie si de lipsa de oxigen dar mi-a trecut destul de repede. Pentru cei cu o statura sa zic  nu prea impunatoare afost destul de usor sa mergi zeci de minute intregi prin tunele inguste dar pentru mine a fost o adevarata aventura. Am coborat prin tunele si scurtaturi pana la baza muntelui acolo unde erau masinariile ce aduceau minereu de la inca 400-800 metri in jos. Acolo muncesc cu adevarat minerii…la o adancime intre 400 si 800 de metri de la baza muntelui.

Partea incredibila e sa-i vezi, nu muncind sau sapand ca nu am ajuns atat de jos, dar carand rucsaci de 45 de kilograme cu minereu catre surafata….frate ti se face pielea gaina cum aratau, ce praf poate sa fie tot timpul in mina……credeti-ma ca nu imi pot imagina cum rezista. Am intalnit unul de tusea de am zis ca moare acolo…….. cica speranta de viata pentru un miner este de 45 de ani aici…….fuck. Incep sa munceasca unii de la 13 14 ani in mina. Este intradevar incredibil.

Ce sa va mai zic, excursia e de 2 ori interesanta. O data pentru incredibila experienta sa fin in buricul muntelui si de a te tara efectiv pe unele portiuni catre baza acestuia si doi, intalnirea cu acesti oameni care fara nici o exagerare isi dau viata acolo. O sa vedeti eva poze dar jur ca nu sunt deloc reprezentative pentru ceea ce am simtit cateva ore in aceasta mica excursie.

 In incheiere vreau sa va povestesc despre ziua extra pe care am petrecut-o in Potosi din cauza prietenului meu elvetian care in drum spre terminalul de autobuze pentru a pleca aici unde sunt acum, asica in Sucre, si-a uitat pe bancheta in taxi rucsacul cel mic. Rucsac in care avea si tineti-va bine : pasaportul, cartile de credit, cecurile de calatorie, vreo 125 de dolari, 2 telefoane mobile dintre care unu era un I Phone, ochelarii de soare, super cutit swiss army si multe altele……A  fost o zi de cosmar incercand sa ne dam seama de la ce companie era taxiul, sa mergem la politie, la firmele de taxi……ce sa mai….a fost pe bune o zi oribila. In fine nu am gasit nimik…totul este definitiv pierdut. Reto trebuie sa se intoarca in La Paz sa-si faca pasaport nou si apoi ne vom intalnii in urmatorul oras.

 Asa ca fiti atenti peunde va lasati lucrurile ca omu asta avea bunuri de peste 1000 de dolari in rucsac…..un tampit dar ce sa spun…..asta-i viata.

Va pup si va las cu pozele de pe aci……

This entry was posted on Wednesday, August 26th, 2009 at 5:16 am and is filed under Travel. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.