Tanzania – Ziua 6 (Barranco camp – Karanga Camp – Barafo camp)
Cu scuzele de rigoare pentru intarziere si cu frigiderul plin de carne din cauza oamenilor nemultumiti de mutenia mea am sa incerc sa descriu ziua a 6-a, ziua premergatoare urcarii la 5895, o zi superba din punct de vedere al traseului cat si a peisajelor.
M-am trezit cu o senzatie de rau si de epuizare din cauza altitudinii care nu-mi facea placere de loc si de care sincer ma saturasem sa o tot car dupa mine. Micul dejul a fost luat in fuga, asta si din dorinta de a putea incepe urcusul mai repede ca sa scap de senzatia de voma si de durerea de cap ce parca incepea sa se intensifice din minut in minut.
Am inceput urcarea undeva pe la ora 10 si prima ora am folosit-o pentru a urca “Barraco Wall”, care a fost spectaculos si destul de dificil din cauza pantei abrupte si a altitudinii care urca cu o viteza mai mare decat iar fi trebuit in mod normal corpului sa se adapteze cu ea.
Oricum am fost rasplatiti dupa efort cu un peisaj de vis si cu un vultur care se odihnea doar la vreo 10 metri de noi. Pozele sunt foarte frumoase si va invit cu drag sa le vedeti, mai ales ca am prins un soare ce rar ne-a fost dat sa vedem in aceasta aventura. Dupa o bine meritata pauza, ne-am pornit cu ajutorul muschilor, oasele obosite de atat mers si dormit pe jos si am inceput urcat-o/coborat-o :)) spre Kanaga hut, locul unde trebuia sa luam pranzul. Drumul a fost destul de usor pentru ca a avut si portiuni de urcare si portiuni de coborare iar soarele s-a chinuit macar o perioada sa ne insoteasca si sa ne ajute.
Dupa aproape 1 h si jumatate am reusit sa ajungem la Karanga unde baietii ne-au pregatit o mancare ce realmente ne-a uns sufletele….cartofi prajiti cu pui….a fost un adevarat festin :)). Asta se intampla pe la ora 12-12:30 si eram cam la jumatatea traseului stabilit pentru astazi.
Dupa masa cu adevarat delicioasa ne-am pornit asa cum ii sade bine calatorului, adica la drum. Ca dificultate daca eram in Bucegi ar fi fost un fel de floare la ureche dar aici nenorocitii oprisera oxigenul (eram iarasi penste 4000 de m) si a fost cam greu de mers si de ajuns la Barafo Camp. Dar fara doar si poate un drum frumos, greu, plin de scurte opriri pentru a-ti putea umple atat cat puteai plamanii cu oxigen iar la sfarsit premiat de privelistea varfului Uhuru, atat de aproape de noi, de telul calatoriei.
Am reusit sa ajungem undeva in jurul orei 2:30 si imediat ce am ajuns ne-am pus la somn, somn ce a fost intrerupt doar de masa de seara undeva pe la ora 6. M-am trezit de tot undeva in jurul orei 11 si am inceput sa ma pregatesc de ultimul asalt. Mental ma simteam bine si eram nerabdator sa incep urcat dar fizic nu eram bine de loc. Ideea este ca atat durerea de cap imi trecuse cat si senzatia de voma fiind inlocuite de o senzatie de oboseala crunta chiar daca dormisem mai mult decat suficient. Cu toate astea am reusit sa raman destul de pozitiv si de nerabdator sa incep.
Povestea zilei de azi se va termina aici pentru ca urcatul pe Uhuru incepea la 12:15, deci in ziua a 7-a. Stati linistit in fata televizoarelor pentru ca urmeaza publicitate. Revenim (sa speram ca am chef) in cateva zeci de minute si pentru runda a 7-a. Ta ta
Tags: Travel
greuceanu
Leave a Reply