For my friends

Pentru ca acesta povestire e asteptata de multi si ma simt din ce in ce ca un scriitor foarte apreciat in cercurile mele de prieteni si cunoscuti m-am gandit ca trebuie sa-mi aleg in pseudonim si asa cum Samuel Clemens si-a ales Mark Twain , eu voi fi cunoscut de aci-nainte ca Marcu Pain, un prea talentat vanzator de gogoshi, vise si reguli nepermise de societatea de kkt in care traim 😀

Acestea find zise si hotarele propriului meu geniu trasate, am sa ma intorc garbovit de povesti si cuvinte de duh la ceea ce cu totii asteptati sa cititi : calatoria mea in Tanzania. Imaginati-va acum sunete de tambite de argint si mii de petale de trandafiri cazand din cer, semn ca povestirea mult asteptata o sa inceapa. :)))))))

Daca a fi sa incep cu inceputul si sa pornesc din acel punct al sfarsitului post-urilor despre pregatirile excursiei, acel punct care delimiteaza faza de vorbarie cu cea cea de actiune propriu zisa, acel punct ar fi ora 2 noaptea in ziua de 14 februarie cand m-am trezit pentru a merge la aeroport. M-am trezit cu frica de necunoscut, m-am trezit cu un semtiment ca IATA se va intampla ceea ce de mult asteptam si ca tot omul m-am trezit cu frica, emotia si speranta reusitei.

Prietenii mei Alex, Gigi si Vadim   au ajuns si ei la mine destul de repede si noroc ca am vazut la timp ca avionul meu nu pleaca la 5, ci pleaca la 6 si am avut timp de a mai sta cu ei la un pahar (cafea) de vorba. Spre norocul meu la aeroport ne-am intalnit cu un prieten de-al lui Vadim pe care il cunosteam si eu din vedere si care mergea cu prietena si familia la Roma pentru cateva zile in vacanta. Dupa ce m-am despartit de prietenii mei si am ajuns in orasul romanilor, am avut placerea de a petrece cu ei ziua de sambata si as vrea sa le multumesc pentru asta cat si pentru ajutorul dat.

O singura remarca as avea aici de facut, Alina prietena lui Liviu mi-a cerut sa-i aduc un magnet de frigider din Tanzania si trebuie sa precizez ca aia nu au nici macar frigidere….daramita sa gasesc magneti pentru “dansele” 🙂

Nu am sa va mai umplu capul cu povesti despre Roma pentru ca deja exista un post pentru asta ci doar as vrea sa redau  prin aceste cuvinte placerea revederii a ceea ce au construit Romulus si Remus si bucuria ce ti-o lasa in suflet un orash binecuvantat de zeii vechi. Am fost destul de obosit dupa 2 ore dormite cu o noapte in urma dar prin bunavointa compatriotilor mei am avut posibilitatea de a dormi putin la ei in apartament, acumuland energia necesara de a colinda inca o data strazile inguste si pline de turisti ale Romei. Ma si bufneste rasul singur in fata calculatorului cand ma gandesc ca cele mai haioase momente ale zilei au fost legate atat de nevoile fiziologice ale unchiului Alinei cat si de ale mele =)). Cu unchiul Alinei a fost o fuga nebuna…..putin cracanata =)) spre un bar pe care din fericire in stiam din prima mea calatorie la Roma. Amuzante au fost reactiile lui care injura de-a mama focului ca astia luminasera orashul prea tare si nu putea sa gaseasca nici un coltishor intunecos si cu toate ca era destul de frig in Roma pana la restaurantul salvator mai avea putin si ramanea in chiloti asa il treceau transpiratiile si frisoanele :)))))))))

La mine a fost cam acelashi lucru numai ca barul ce l-am gasit in fuga era plin ochi (si cand spun plin canditi-va la conditiile din metroul nostru de la 8 dimineata) de englezi pentru ca era pe ecrane un meci de rugby din cupa celor 6  natiuni. Nu  exagerez cand spun ca am facut cel putin 3 minute pana la wc ,pentru ca ai dracu parca stiau si nu-ti facea nici unul loc sa treci……….. si a fost VERYYYYYY CLOSEEEEE :))))))))))

Dupa aceaste peripetii “minunate” care multumesc lui Dumnezeu s-au petrecut in intervale orare diferite pentru ca altfel ar fi fost de rau augur…..am avut posibilitatea de a vizita din nou minunatul Pantheon si magnifica Fontana di Trevi  indreptandu-ne undeva catre ora 8 seara spre apartament pentru a-mi putea colecta bagajele si de a ma indrepta spre gara centrala, de unde trebuia sa iau trenul catre Fiumicino (aeroportul lor principal). De acum incolo adevarata aventura incepe…….

                                                                                                                                                                                     Marcu Pain

                                                                                                                                                                   “De pe unele frunti si mustele pleaca dezamagite”

P.S.    Prima zi se sfarseste aici pentru ca avionul pleca la 12 35 AM deci deja incepea ziua a doua a peripetiilor mele……..

Poze vor fi mult mai multe pentru Roma dar intai va trebui sa le iau de la Liviu….avea un aparat performant astept sa le primesc de la el.

This entry was posted on Wednesday, February 25th, 2009 at 4:47 pm and is filed under Travel. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.