Ecuador – Cotopaxi
Ce sa mai zic…..5100 de metri iarasi…..cred ca am sa-mi construiesc o cabanuta la 5000 de metri si aici raman….ca-mi place prea mult la aceasta altitudine vad……Am plecat de vineri spre Cotopaxi si ne-am cazat la acelasi hostel care este si-n Quito si care se numeste Secret Garden. Nu am sa incep acum sa comentez preturile, mancarea si altele pentru ca ar fi ceva de comentat si doar am sa va spun ca locatia este perfecta, cat si camerele care au sobe cu lemne, paturi super noi. Cand este senin poti vedea 7 vulcani……. Suberb…..
In prima zi am urcat sa vedem 2 cascade. Nimic impresionant, o excursie de 2 h max, fara dificultati. Doar dezmortirea oaselor pentru ceea ce urma a fost singurul lucru bun in aceasta mica calatorie. Dupa aceea doar relaxare pana la lasatul serii.
A doua zi, dupa micul dejun, ne-am suit in masina (am fost 4 insi care am vrut sa urcam pana la ghetar) si dupa o ora jumatate eram la un kilometru distanta de refugiu. Diferenta de altitudine era de 300 de metri intre locul unde ne-a lasat masina si refugiu, iar distanta, dupa cum am mai spus, de un kilometru. Nuj de ce, dar am scos o limba pana la 4800 de metri de am crezut ca-mi dau sufletul. Mi-a fost si rau…urechile au fost principalul factor…m-au durut foarte tare. Dar na, taras grabis, pana la urma am reusit sa ajung la refugiu. Ajunsi o data acolo linistea si pacea pentru picioarele si plamanii mei nu adurat mult pentru ca in 15 minute ne-am pornit din nou catre baza ghetarului. Iarashi chin, iarashi dureri, iarashi limba de un cot…..dar am ajuns intr-un sfarsit si acolo. 5100 de metri din nou….ce sa zic..am sa-mi schimb numele in “capra neagra”
Pe plan general excursia a fost superba, un cer albastru, imaculat. O vreme superba pentru a urca pe Cotopaxi, atat pentru noi amatorii, cat si pentru profesionistii ce incercau sa-l urce.
In ultima zi de stat in apropierea vulcanului nu am facut mare lucru in afara de dormit si mancat asa ca prea multe chestii nu am sa va spun. Acum m-am intors in Quito si nuj daca am sa mai fac ceva pana plec. Chiar vreau cateva zile de odihna. Sa vin dracu ca omu’ acasa ca avem multe de facut 😀
Daca am sa mai fac ceva sau nu am sa anunt natiunea prin intermediul acestui minunat blog :)) daca nu, am sa va rog sa aveti putina rabdare ca vor mai urma 2 posturi de incheiere dar am nevoie sa ajung acasa, la calculatorul meu de acasa, ca sa le pot compune.
vorbim prieteni…..
Tags: Travel
fanica vino dracu acasa ca te prind sarbatorile si acolo na i sarmale te tuca tata si vb cand te intorci
vin nicule in 10 zile….sa de-a dracii in capul tau sa nu ma duci undeva sa mananc sarmale….sa vezi ce te injur pe tiganeste ca sa intelegi :))
si eu te pup si vezi ca nu glumesc 😉
Haha Fane , vrei sarmale ma ? Poi eu credeam ca te-ai obisnuit cu buritto sau ce mai e pe acolo . Vezi man sa nu-ti cada greu , sa-i dai cu niste palinca inainte rofl .
vezi ca te faci ca ploua asiris….te tot intreb de berile alea si tu fluieri….pune dracu mana si citeste ce-ti scriu prin comneturi…..haidi pa
asiris are probleme cu asta ma 🙂 nu ti-am zis ca nu mai tine bine minte, uita…..auzi frate 11-6 =)))))))))))) cand eu il alergam si nu stia ce il loveste….cauta scuze…..hahahaha…”NU TE MAI TINE DUPA MINE CA NU E CORECT, CA BLA BLA”
11-6 punct.
si cu asta inchei mai nea fanica?……pacat,dar lasa ca urmeaza si alte aventuri …..cat despre sarmale si cele porcine ,il pun pe nea vadila sa compuna cate ceva la cuptor ca tot are timp……..si pana la urma ai aflat ora la care aterizezi pe baneasa?…hai ca mai vb si ai grija de tine ca am vazut ca mai ai doar papuci si bocanci…..pa
Te sun pufosule undeva pe luni si-ti dau toate detalile. Ca s-ar putea sa vin duminica dimineata..au anulat astia zborul de noapte cu cateva ore. Te anunt luni ce si cum.
Ai sa razi dar inca mai port adidasii :)))))
ce pacat bai tu vezi pozele……a fost super smecher..auzi….pacat…….handi ce esti :)))
Foarte frumoasa si calatoria asta.
Drum bun catre casa si sanatate multa.
Poate ne vedem la o bere daca vrei.
ba nu mi-a raspuns shadowtar….dar aduti aminte adresa maaa….barrio de pillar, sau ceva de genul….Penagrande parca era statia de metrou, si reusesti sa intri in scara…..parca era etaju’ 7, avea chestia aia ciudata de batut la usa….si maneru’ ala prost 😛 sau stai si tu 3-4 ore si il pandesti in fata blocului pana iese 😛 o sa incerc sa il mai sun zilele astea sa vad daca dau de el ! Te pupa fratele tau cu cazmaua 😀
da Eugene, normal ca ne vedem….stai sa ajung si ne bagam vapori in creier 🙂
Am vorbit cu shadow.s-a rezolvat totul…merci frumos 🙂
ai plecat fah spre casa? hai in plm mai repede ca sa-mi iau sapt viitoare concediu sa-ti aud pataniile…..hai pa si mai vb
Intrati amicii mei pelicani pe mess, daca va roade portofelu’ sa dati un telefon…ce oameni ba ! Mi-ai luat colier ?=))
Ca tot umbli pe la inaltimi de peste 3000 de metri cred ca atunci cand o sa ajungi in Romania cred o sa ti se para cred o perioada un pic ciudat la nivelul marii.Esti de multe luni preponderent in zone inalte si cred ca organismul tau acum s-a obisnuit la altitudine.
Salut…a trecut ceva timp de cand nu ti-am mai vizitat blogul. Am sesizat ca in sfarsit te-ai intors pe meleagurile mioritice. In eventualitatea in care ai ceva timp liber poate ma poti ajuta cu acele informatii despre voluntariat:D…mersic
hai fah fata, baga si tu ceva…..ca imi este deja dor de mutra ta de trubadur…pa
Stai fai nebuno…nici nu s-a uscat cerneala pe poze si repede cersesti…….o sa pun eu ceva probabil duminica cred. Acum sunt la internet dar mi-e un somn de mor…..lene mare frate……:P….cand ma gandesc ca maine plec, 12 ore de zbor, alte 3-4 ore in aeroport la bangkok, iarashi zbor….apoi vreo 4 ore astept vaporul…..apoi cat o face vaporul……adik ajung duminica seara acolo…..imi vine sa plang rau de tot….
Dar asta e..te pup bre si ne auzim noi candva :*
Fane, traiesti titi?
sigur traieste,ca a zis “stau la soare si transpir”….crezi ca o duce rau?……
Auzi la asta daca traiesc…..ma nu iti este rusine? 🙂 Merci pufosule ca-mi iei apararea….ai dracu prieteni ma sapa :)))))))
Da bre sunt bine numai ca m-a luat lenea rau si nu am pus pozele si restul…dar incerc sa-mi revin….