For my friends

Cea mai tare excursie de pana acum……….

Si-a meritat toti banii dragi mei copii dar sa incepem cu prima zi, data de 14 cand am plecat dis de dimineata spre Ciudad de Bolivar si totul a mers snur, am prins autobuzele unul dupa altul si pe la ora 6 am ajuns acolo. Patronul agentiei de voiaj a fost super dragut si m-a ajutat cu masina sa ajung la Posada Don Carlos unde imi facusem rezervare, la recomandarile unei prietene. Acea “guest house” a fost ce-a mai misto casa coloniala …sau na…doar casa…pe care am vazut-o aici in Venezuela. Un patron strain, care si-a pus amprenta f bine asupra locului. Ce sa mai, un loc perfect sa iti petreci noaptea. Plin de turisti si de o atmosfera placuta. Doar un singur lucru a fost neplacut…na trebuie sa fie si din astea. Patronul era neamt si am impresia ca a fost iritat pentru ca nu am cumparat excursia cu el si dimineata cand am plecat si am dorit sa-mi fac o alta rezervare pentru data de vineri, data cand ma reintorceam din excursie, a spus ca totul este full…….omul tot om e….indiferent de natie…dar am reusit sa-l prostesc si pe asta…o sa vedeti cum 🙂

Bunnnn, deci dimineta ne-am indreptat cu toti catre aeroport pentru a incepe prima etapa a calatoriei, pana la Laguna Canaima. Ca sa nu astepte cititorul prea mult am sa sar direct un avion. un avion de 6 locuri cu tot cu pilotul nici prea nou, nici prea vechi, taman bun sa te caci pe tine de frica :))))). Dupa ce am decolat, eu fiind langa una dintre usi care era de un deget deschisa pentru ca mai bine nu se putea inchide, idiotul ala de pilot incerca sa ne arate anumite lucruri pe geam cu ce credeti? Normal….cu mainile de pe manete, volan sau cum dracu s-o chema ala. Si avionul incepea s-o ia la dreapta sau la stanga……cred ca toti am fost cu rahatul la fund pe toata durata zborului.

Plus ca, daca pilotezi aparate fara sisteme electronice la bord nu iti este permis sa intri in nori. E draci…dobitocul ala se credea aparat electronic..drept in nori frate……nici o manevra sa ii ocoleasca. Si nu cred ca stiti cu se simte intr-o cutie de chibrituri cand esti in nori. Si asta nu a fost tot. In momentul aterizarii ce credeti ca a facut asta?….nu a aterizat pe pista ci a aterizat paralel cu elo pe un pietris rosiatic. Saracu francez care statea langa pilot cred ca a facut pe el in momentul ala :))))) Deci, pe bune, a fost o experienta ….interesanta sa o numesc :))))

Ok, ar fi si lucruri frumoase de povestit, cum ar fi: raului Orinoco, peisajele pe toata durata zborului, cat si laguna Canaima. Dar na, cu chilotii uzi sau fara cu totii am ajuns acolo intregi si nevatamati. Surpriza la aterizare a fost ca planul excursiei fusese putin schimbat. In loc sa dormim asa cum trebuia langa laguna in prima noapte, trebuia sa plecam direct catre Santo Angel si sa dormim acolo iar abia a doua noapte sa dormim langa laguna.

Dupa ce am asteptat pe toata lumea sa ajunga cu frumoasele si sigurele avioane ne-am purces la drum catre locul unde erau barcile. Grupul nostru era format din 5 danezi, 2 francezi, un catalan, 2 columbieni, 2 rusi si io, subsemnatul. Drumul a durat 4 ore si a fost extraordinar. Peisaje superbe, viteza, momente in care eram cu totii leoarca. Ne-am oprit de vreo 2 ori sa facem baie, o data langa o cascada mititica unde am luat si pranzul. Momentul culminant a venit dupa pranz cand pentru 2 ore am avut cu noi o ploaie torentiala. A fost incredibil, ca-n filme. Toata lumea era cu impermeabile si doar ochii mai se puteau vedea. Credeti-ma ca, calatoria cu barca si-a meritat toti banii….incredibil.

Intr-un tarziu, uzi si murdari dar foarte fericiti, am ajuns la tabara unde trebuia sa ne petrecem noaptea. Sa nu aveti impresia ca era vreo cabana ceva, doar un acoperis si 30 de hamace atarnate, atat. Ce a fost intradevar superb a fost privelistea……Santo Angel..o puteai vedea de acolo….

Pentru mine a fost o noapte foarte scurta, m-am trezit definitiv la 4 si pana atunci m-am zvarcolit ca viermele. Asta nu pentru ca era prima mea noapte intr-un hamac ci pentru ca hamacul nu era prea mare si nu mi-am putut gasi pozitia ca sa dorm. Asa ca pe la 4 eram deja complet treaz. Dupa ce s-a trezit toata lumea si am luat pe la 7 micul dejun am plecat spre Santo Angel. Un drum cam de o ora printr-o padure superba catre un punctul de unde poti vedea cascada cel mai bine.

Ei bine acum chiar nu am cuvinte sa va descriu cascada….cred ca pozele vorbesc cel mai bine, asa cum cred ca pozele vor vorbi mai bine ca mine despre toata excursia. Eu cel putin am stat acolo cu gura cascata vreo 2 ore…incredibil….ceva ce nu vezi decat poate o data in viata. Dupa cascatul de guri am coborat la tabara si am luat pranzul. Inca o jumatate de ora de odihna si am plecat inapoi cu barca. Normal ca a plouat din nou pentru o ora si iarasi m-am simtit ca intr-un film sau mai degraba documentar…….

Dupa ce am revenit la laguna si ne-au repartizat unde si cu cine dormim am plecat spre plaja pentru ca nu o vazusem pana atunci….doar din avion. Mai fratilor….cata frumusete adunata intr-un singur loc…ceva incredibil. Nisipul fin, apa nu foarte rece, privelistea celor 5 cataracte…….si totul in mijlocul tarii…. superb. Am stat toata dupa amiaza pe plaja, am facut baie si am baut bere si am discutat. Super relaxant…suberb timp.

Noaptea a trecut fara prea multe probleme sau intamplari. eram cu totii obositi si am dormit, eu cel putin, neintors. Dupa micul dejun am plecat intr-o plimbare cu barca pe laguna si intr-o mica excursie de 2 h catre o alta cascada. Si aici a fost superb pentru ca o poti traversa prin spatele peretelui de apa. Ne-am udat pana la piele, am facut poze, am ras pentru ca in spatele cascadei este un curent puternic si combinat cu apa ne-a facut pe toti sa murim de frig in cele cateva minute cat dureaza totul.

Din pacate asa cum va spuneam la inceput totul s-a desfasurat cu mare rapiditate din cauza timpului redus si nu am putut sa stam foarte mult nicaieri si sa ne bucuram pana la refuz de aceste imagini. Intr-un fel e bine pentru ca am ramas doar cu momente extraordinare in minte nu si cu momentele de plictiseala…..totul a fost ca un maraton..dar unul superb.

Intoarcerea a fost linistita, am avut alt pilot care de data asta ne-a adus inapoi fara emotii sau idiotenii. Dupa ce am ajuns in Bolivar i-am pus pe cei doi francezi sa se duca inainte si sa ia o camera de 3 paturi si uite asa am avut si eu loc in posada fara probleme 😀 M-a vazut nenea neamtul pe acolo dar nu a avut ce sa zica. Ne-am despartit in seara aceea cu totii ca fratii, am schimbat e-mail-uri, am baut si am cantat impreuna. Totul a fost la superlativ. Este foarte misto cand intalnesti oameni super ok si cand ramai in relatii cu ei peste ani. Asta sper eu sa se intample cel putin.

Am sa inchei acest post cu o nota negativa asupra acestei tari, asupra sistemului de transport.Toata lumea mi-a spus ca la venire am fost super norocos ca am prins totul snur si nu prea mi-a venit sa cred….eu norocos?…..dar la intoarcere am inteles. Mi-a luat 15 ore jumatate sa ajung inapoi..am schimbat 4 autobuze..am asteptat cu orele…o fost groaznic. Dar trecand si peste aspectul acesta, intreaga excursie a fost o experienta extraordinara, ceva cu care sper sa ma mai intalnesc in viata.

Va pup dragii mei…..

P.S. telefonul meu nu mai merge…..nu-l pot deschide…nuj ce dracu are….am sa va anunt cand am vesti…poate o suna cineva pe mama si ii spune ca sunt ok….multam

This entry was posted on Tuesday, July 21st, 2009 at 6:15 pm and is filed under Travel. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.