For my friends

 

Paris… orasul luminilor si al povestilor de dragoste… Orasul tinerilor si al visatorilor… Orasul unde se nasc amintirile care te fac sa zambesti in orice moment al vietii…asa il descria cineva si Doamne ce mare dreptate are. Zambetul iti apare pe buze cand te gandesti la Paris…acel zambet de nostalgie si de tristete, acel zambet amestecat cu dorinta revederii si reaprinderea pasinunii. In trecut auzisem multe lucruri, povesti ale celebrilor nostrii calatori romani post decembristi care aveau o parere foarte proasta despre Paris. Chiar nu stiam ce sa cred pentru ca in carti si-n multe filme atmosfera era de vis. Si da, cartile si filmele redau intru totul acea atmosfera feerica ce pluteste pe strazile pariziene. Acum realizez cu tristete ca nu cei cu adevarat intreptatiti sa calatoreasca si nu cei care cu adevarat ar aprecia frumusetea, cultura si atmosfera Parisului, au si posibilitatea sa ajunga aici, spre deosebire de toti cioflingarii care nu sunt impresionati decat de galeriile de shopping si probabil de cladirile de otzel si mobilerul gen Elvira. Intrebati despre Paris anumiti oameni pe care ii cunosc au dat niste raspunsuri de-ti vine sa te dai cu capul de ciment, de genul: neaparat sa va duceti la galeriile LaFayette au toale de la toti creatorii de moda celebrii, sa nu ratati asa ceva. Cuvantul ratati este intradevar bun pentru ai schimba semnificatia si de a trage un egal intre acesti oameni si respectivul cuvant. In fine, nu am s-o mai lungesc cu oameni de aceasta speta si am sa incerc sa descriu, cu toate ca o imagine face cat 1000 de cuvinte, senzatia de plutire ce mi-a lasat-o minunatul oras de pe Sena.

 Turnul Eiffel

 Simbolul Frantei este intradevar impresionant. Imaginea sa, cu toate ca am vazut-o in poze, filme, documentare si alte prostii te izbeste de cand iesi de la metrou si ramai nitel marcat si cu gatul stramb pana ajungi in apropierea sa, unde deja nu mai e de ajuns o singura privire pentru al putea cuprinde pe tot. Nuvelistul Guy de Maupassant care a spus ca uraste turnul, lua masa in fiecare zi in restaurantul din turn. Intrebat de ce, el a raspuns ca acolo era singurul loc din Paris de unde nu vedea turnul :D. Si este tare adevarat, pentru ca turnul troneaza ca un rege peste Paris si sunt si azi, cand cladirile sunt mult mai inalte dacat in acea vreme, putine locuri de unde domnia sa nu se poate vedea.

 

Era sa am proasta inspiratie de a-l urca pe scari, cu toate ca am probleme cu inaltimile, dar bine ca aceea idee s-a stins inainte sa ma cuprinda entuziasmul pentru ca daca aveam proasta inspiratie sa-mi ascult creierasul bolnav, sunt ferm convins ca pana sus faceam pe mine de frica pe scarile acelea metalice.

Sa continuam cu ascensinea, care se face in 2 trepte, si care s-a desfasurat dupa lungi asteptari mai ales la nivelul al 2-lea unde am stat cred mai bine de jumate de ora la coada. Despre panorama nu ar fi cuvinte prea multe pentru a putea descrie sentimentul si senzatia ce o traiesti. Parisul arata minunat, Sena la fel iar senzatia ca atingerea cerului cu mana ar fi o joaca de copii te insoteste pe toata durata sederii la ultimul etaj al turnului. Va recomand cu placere sa incercati sa ajungeti pana sus in turn, oricat de mare coada ar fi pentru ca nu veti avea nimic de pierdut.

P.S. Cineva (Maria) in timp ce scriam acest post despre Paris mi-a soptit sa spun ca sus in turn era “frigul dracu'”…deci fratilor va spun: era frigul dracului :))

 Louvre

Alta insula de pirati unde generatii intregi au strans bogatii fara margini si care , minunat de altfel, este un distrugator de picioare si pentru fumatori un cosmar. Sa incepem minunata calatorie, pe care de altfel am facut-o singur, pe care am inceput-o dis de dimineta si pe care am terminat-o spre orele 3 daca imi amintesc bine. Sa nu aveti impresia ca am petrecut mult timp sau ca am vazut totul pentru ca va inselati amarnic, dar daca mai stateam mult in picioare si mai vedeam multe statui, picturi si “tavane de manelisti” muream doar cu regretul ca nu mor in pat ci mor in picioare….atat de mult este de vazut fratilor. Lasand gluma la o parte , muzeul este cu adevarat impresionant, are 3 aripi importante, din pacate le-am uitat numele si mi-e lene sa caut acum, fiecare cu perioada specifica, artisti, picturi etc. Traiesti o adevarata experinta dupa atatea documentare despre Venus din Milo, Mona Lisa sa vezi aceste opere de la 2 metri si de asementea iti revine in minte cartea lui Dan Brown – Codul lui DaVinci  cand te afli fatza in fata cu portretul lui Ioan Botezatorul si a picturii Fecioara pe stanci, incercand in acelasi timp sa descoperi adevaratele mistere povestite de Brown cu proprii tai ochi.

Dupa cum va spuneam am vazut doar parti din cele 3 aripi principale ale muzeului, bineinteles cu pauze de tigari si mancare intre ele, pentru ca sincer sa fiu la un moment dat marea aceea de opere de arta incepe, probabil si din cauza oboselii, sa se contopeasca iar interesul pentru arta iti scade si te trezesti trecand pe langa celebre picturi sau sculpturi fara macar a mai incerca sa le admiri o secunda. Probabil ca cei ce spun ca-ti trebuie o saptamana sa vezi Louvre au dreptate nu numai din prisma volumului de opere de arta cat si din punctul de vedere a cantitatii de arta ce o poti digera in fiecare zi.

 Deci, daca aveti timp plimbati-va o saptamana prin el, acordand atentie la tot, sau daca nu macar dati o fuga pentru ca nu aveti cum sa ratati Muzeul daca pune-ti piciorul in Paris.

 Notre Dame

Sincer nu am crezut ca aceasta biserica o sa ma impresioneze atat de mult. Probabil imaginile pe care le-am vazut in decursul anilor nu pot aduce in minte celui care le priveste, adevarata maretie si in acelasi timp gingasia acestei biserici. Cu adevarat impresionant este, cu toate ca fiecare metru patrat al exteriorului este ornamantat si folosit, ca sentimentul de urat si prea incarcat nu exista, referindu-ne la decoratiunile si sculpturile exterioare. Totul este atat de bine asezat, imbinat incat este o adevarata placere sa privesti biserica (mai ales partea din spate care da intr-un mic parc superb).

 Inauntrul biserici domneste cea mai evlavioasa atmosfera pe care am vazut-o intr-o biserica si intradevar daca stai putin sa te gandesti cati regi au fost incoronati acolo…….(chiar si Napoleon a fost incoronat ca imparat daca nu ma insel) incepi sa ti se para foarte fireasca atmosfera care pe de alta parte ar trebui sa o ai de la atingerea lui Dumnezeu. Dar na….fiecare cu setul propriu de valori; pe mine ma impresioneaza istoria mai mult decat religia 😛

  P.S. Am o mare precizare de adaugat despre Notre Dame…sau mai bine zis despre iubita mea Maria…..Cica si citez ” totul este un cult al falusului si ca intrarile in biserica au forma de vulva …..acuma ce sa zic..poate ca asa e, dar daca ma iau dupa Maria care vedea forma de falus si la obstacolele acelea din piatra din Roma care impiedicau accesul masinilor pe unele stradutze..nu stiu ce sa mai cred. Acum da-o naibi de smecherie, nu poti vedea maciuci la fiecare forma mai alungita si cu un motz la un cap decat daca esti Maria mea presupun 😀 (o sa ma injure ca am scris asta dar na…nu stie parola ca sa stearga :))))))

 Sacre Coeur

Nu am sa ma repet cu arhitectura si alte chestii pe care le-am mai scris, vreau doar sa va povestesc altceva din mica plimbare de la Sacre Coeur. In afara faptului ca biserica este situata pe un deal si panorama este incantatoare dupa ce am iesit si am coborat scarile sa plecam am dat cu “urechile” de o muzica cu adevarat divina. Era un domn care canta la harpa. Ne-am asezat pe treptele biserici, l-am ascultat si credeti-ma ca a fost una dintre cele mai frumoase ore petrecute la Paris. Foarte interesant era ca acel om care de fapt “cersea” daca putem spune ca un om care canta la un instrument atat de divin poate sa cerseasca, era mult mai bucuros cand la sfarsitul unei melodii primea ropote de aplauze dacat bani. De fapt asta inseamna sa fi artist si nu “vedeta de-a noastra”. Sa traiesti pentru a produce bucurie si a te hrani cu aplauze.

Cam atat despre Sacre Coeur (am sa incerc maine sa pun si un filmulet cu acel om care canta la harpa) merita vizitata, panorama este de vis si pentru a nu umple prea mult acest post am sa va las pe voi sa-i descoperiti secretele.

 Versailles

Nici aici nu am sa va bat la cap cu frumusetea palatului, nu am sa va povestesc despre superbele dormitoare regale si despre operele de arta; dar am sa ma opresc asupra a doua chestii care mi s-au parut demne de povestit. Primul ar fi parcul Versailles care este o splendoare, aleei fermecatoare, copaci taiati la dunga, iazuri pline cu pesti, statui si fantani superbe. A fost o adevarata placere sa ne plimbam prin acest parc unde pe langa toate cele enumerate mai sus se auzea si o muzica simfonica divina. Al doilea lucru poate si mai super a fost plimbarea cu bicicleta printr-un parc care practic era continuarea parcului de la Versailles care avea in mijloc un lac artificial in forma de cruce. Copacii inalti, aleeile umbrite de ramurile lor lungi si stufoase, apa curata ce arunca in tine cu raze de soare, linistea tulburata doar de cantecul divin al pasarelelor a facut din aceasta plimbare cu bicicleta o superba ora de recreere, o ora in care doar frumusetea inconjuratoare o aveai in suflet…fara dureri, fara amintiri negre, fara ganduri pline de griji despre viitor. Ma asteptam din clipa in clipa sa am in fata ochilor o imagine din filmele de epoca unde 2 doamne cu imbracamintea specifica, cu umbrelute pentru a le ferii tenul alb (nobil) de soare si cu un alai de servitori s-ar plimba pe malurile acestul lac. Daca ajungeti pe la Versailles nu ezitati sa trageti o plimbare in parcul de langa fostele domenii regale pentru ca se merita 🙂

 Disneyland

In sfarsit am ajuns si la lucruri normale pentru varsta mea :D. Sincer cred ca ma bucuram mai mult decat copiii la vederea diferitelor povesti, personaje, cladiri decat micutzii de acolo :))))))  Neavand toate aceste lucruri la o varsta mai frageda e nomal zic eu sa te bucuri de aceste lucruri si chiar sa vrei sa stai la coada sa faci poze cu Donald Duck :D. Parcul este minunat mai ales pentru ca totul este lucrat pana la cel mai mic detaliu. Fiecare poveste este atat de frumos desenata si descrisa, costumele personajelor sunt atat de frumoase si de bine realizate si in orice parte a parcului ai fi este o placere sa privesti, sa asculti, sa te dai in toate prostiile. Din pacate nu am avut timp in aceea zi pentru a putea vedea si al doilea parc: Studiourile Disney dar sper ca cineva care le-a vazut sa-mi lase un comentariu despre cum sunt. Daca aveti aproape de 30 de ani si va-ti trait in comunism copilaria MERGE-TI la Disney pentru ca sigur si acum la aceasta varsta va veti putea bucura de tot.

Atmosfera Parisului

As fi vrut sa scriu mai mult la acest subiect, sa va povestesc cate-n luna si-n stele, dar mi-am dat seama ca nu pot cuprinde in cuvinte magia acestul oras si de aceea am sa va las pe voi insiva sa o descoperiti. De la plimbarile pe Sena sau de la un pranz cu iubita pe malurile ei pana la diferiti artisti ce umplu strazile cu muzica lor…..de la terasele cochete si stazile inguste si pana la contructiile noi va veti trezii intr-o lume superba, intr-o atmosfera de vis. NU EZITATI…..GO

 Cele 10 lucruri cae m-au marcat in Paris:

1. Vinul

2. Cea mai buna pizza pe care am mancat-o vreodata: Pizza Rustica se numea pizzaria

3.  Turnul Eiffel

4.  Louvre

5. Notre Dame

6. Parcul de langa Versailles

7. Arcul de Triumf

8. Versailles

9. Disneyland

10. Vinul si pizza din nou 😀

 Cele cateva lucruri ce mi-au displacut:

In afara de camera de la hotel care era cat o cutie de chibrit, micul dejun cam saracacios si putin mizeria din unele locuri unde erau pline de homelessi nu prea am ce sa reproshez acestui orash 🙂

Tags: Travel

This entry was posted on Friday, January 9th, 2009 at 2:51 pm and is filed under Travel. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.