For my friends

Ce am discutat noi Alexei ieri? Ca o sa gafai pe la 4000 de metri? Prostii….am gafait la 5200 😀

Dupa ruine, sculpturi si alte pocale ale unor civilizatii de mult apuse sa trecem la mama natura. Postul de azi este despre ghetarul Pastoruri, aflat asa cum am spus mai sus la 5200 de metri deasupra nivelului marii. Din fericire timpul petrecut in masina nu a fost ca in celelate zile. A durat doar 3 ore dus intors, ceea ce este o nimik toata in aceasta parte a lumii 🙂 Pe drum ne-am oprit sa vedem ape minerale, o pictura rupestra si o planta foarte frumoasa pe nume de Puya de Raimondi, planta ce creste doar in Bolivia si Peru.

Despre apa minerala nimic de zis. Avem si noi “cisterene” intregi in tara dar nimeni nu se mai ocupa de statiunile noastre. E bine ca o avem si stim de ea;) Picturile rupreste dateaza din anii 200 dupa Cristos si nici ele nu sunt foarte impresionante ca volum. Ne-am oprit doar pentru 1 minut acolo. Ce este cu adevarat impresionanat pana se ajunge la ghetar, este planta sau mai bine zis copacul Puya de Raimondi :))  ce creste undeva la 4000 de metri altitudine.Planta poate ajunge la o inaltime de 12-15 metri si are intre 6-8 mil de seminte 🙂 Dar acum 50 de ani, daca nu ma insel, s-au intalnit exemplare duble ca inaltime….. Scaderea inaltimii se datoreaza de asemenea ca multe altele poluarii si incalzirii globale.

Dupa toate aceste opriri am ajuns in sfarsit la 5000 de metri altitudine, in locul unde incepea micul traseu de 50 de minute catre baza ghetarului Pastoruri. Inca o data tin sa multumesc Boliviei si Peru-ului pentru aclimatizare pentru ca traseul a fost o joaca de copii. L-am facut in 23 de minute ( mai tii minte Alexei traseele din Retezat facute impreuna 😀 ) fara a fi din  cale afara de obosit, spre deosebire de restul grupului pentru care a fost cam chin, unii nereusind sa ajunga iar altii experimentand dureri mari de cap, senzatii de voma, etc.

Am uitat un aspect important. Pe durata micul traseu a si nins…colac peste pupaza :))) Panoramica nu poate fi descrisa in cuvinte, de aceea sper ca pozele vor vorbi in locul meu. Arata muntisorii astia mititei de te ia durerea de cap. Incredibile peisaje.

  Spre intoarcerea in Huaraz (asta este o mica paranteza pentru Alexei) ghidul a inceput sa scoata niste dvd-uri cu Huaraz, Chavin, etc pentru a le vinde. Si la sfarsit spre surpinderea mea ghici ba alexei ce scoate? Touching the void frate :)) Cica nu e departe muntele  unde s-a intamplat povestea :)) Chiar vorbeam noi ieri daca nu ma insel despre asta :))

Am vrut si azi, inainte sa plec spre Trujillo sa mai fac o mica excursie dar sezonul ploios a venit peste mine si ploua acum in Huaraz…..deci am sa stau ascuns azi…pe la internet.

Pa pa prieteni, “vorbim” din nou in Trujillo.

This entry was posted on Saturday, October 17th, 2009 at 7:29 pm and is filed under Travel. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.